Banner Exchange
         
      Aceasta este ultima comunicare la Cercul de Studii Filatelice a regretatului profesor Dan Anghelescu, filatelist de marcă și cercetător eminent, care ne-a părăsit miercuri 31 august 2005. Dumnezeu să-l odihnească!

BOMBA ATOMICĂ – filatelie și altele

      Istoria bombei atomice își are originea în lucrările efectuate de Fermi (deceniul 4, sec XX) prin bombardarea atomilor de uraniu cu neutroni. Procesul prezintă unele curiozități, rezultatele fiind diferite de cele obținute la bombardarea altor elemente cu neutroni. Procesul este intens studiat la Roma, Londra, Paris, Berlin, Moscova. La începutul anului 1939, Otto Hahn (care lucra la Berlin) împreună cu colaboratoarea sa, Lise Meitner (evreică, atunci stabilită la Stockholm) arată că procesul – pe care l-au numit fisiune – constă în “spargerea” atomilor de uraniu în doi atomi mai ușori, cu mase apropiate. Procesul este evidențiat de mărci din RDG, RFG, Franța , Romania …
      Se constată totodată, unele caracteristici esențiale ale fisiunii:
            - Generarea de neutroni (ceea ce înseamnă că procesul, odată inițiat se poate autoîntreține).
            - Degajarea de energie (în cantitate relativ mare).
      Aceasa înseamnă că fisiunea poate fi utilizată pentru a realiza:
            - Sursă de energie (în condițiile unei viteze conturabile și constante a procesului, cu eliberare de energie controlată).
            - Bombă (reacție necontrolată, cu degajare rapidă de energie).
      La începutu celui de-al doilea război mondial, fizicianul Leo Szilard (evreu maghiar, stabilit în USA) (marcă din Ungaria) intuiește eventualitatea realizării unei bombe atomice în Germania unde exista:
            - un înalt nivel tehnologic;
            - materii prime necesare;
            - un grup de fizicieni (Heisenberg, Planck, Von Liane...) capabili să rezolve problemele conexe.
      O scrisoare (realizată de Syilard și alți cățiva fizicieni, dar semnată de Einstein a fost înmânată președintelui Roosevelt care a hotărât lansarea programului de realizare a bombei atomice, la Los Alanos).
      Între timp, războiul în Europa se încheie fără ca Germania să aibă bomba atomică. Explicația este dată de marii fizicieni germani (Heisenberg, Planck, Hahn...) care au declarat că nu au dorit să o realizeze, ca au orientat lucrările de cercetare a fisiunii nu spre realizare unei bombe, ci în alte direcții, și pot fi crezuți, pe de o parte cu toate cercetările intense făcute de aliați (în laboratoare, universități, fabrici...) nu au fost găsite indicii că s-ar fi lucrat la bomba atomică, pe de altă parte atitudinea antifascistă a fizicienilor germani era bine cunoscută (să amintim că un fiu al lui Planck a fost executat în timpul războiului pentru atitudine antinațional socialistă).
      Acum, după înfrângerea Germaniei și în condițiile înaintării armatelor americane spre Japonia, Szilard și un grup de fizicieni au lansat altă scrisoare, cu propunerea de a se înceta lucrul la bombă. De ce bomba ar fi trebuit utilizată contra Germaniei, dar nu și contra Japonie i? Este o întrebare la care nu s-a răspuns.
      Într-adevăr, războiul era pierdut de Japonia, dar armata japoneză opunea o crâncenă rezistență, cu numeroși morți în ambele tabere. De exemplu, cucerirea insulei Ohinawa (aprox. 1200 km pătrați și 750000 locuitori) s-a realizat cu prețul a 40000 de morți din armata americană, iar pierderile japoneze au fost 140000 soldați și 100000 civili.
      Evident, era de așteptat o rezistență și mai acerbă în Japonia propriuzisă, care ar fi trebuit complet ocupată (ca și Germania). Anticipându-se pierderi uriașe (în ambele armate și în populația civilă) s-a ajuns la concluzia că, pentru încheierea războiului, este necesară și utilă utilizarea bombei atomice.
      La 6 august 1945 a fost lansată bomba atomică asupra Hiroshimei (oraș puternic militarizat, sediu de garnizoană, port militar și centru al instituției militare). Explozia, cu aspect și consecințe apocaliptice, produce 140000 de morți (în timpul energiei și în următoarele luni).
      La 8 august, o ședință a guvernului japonez decide continuarea războiului.
      La 9 august, o bombă este lansată asupra orașului Nagasaki (74000 morți).
      Abia acum, Japonia încetează lupta și la 15 august 1945 capitalizează (în mod oficial).
      Filatelic, prima piesă legată de bombă este o obliterare cu textul “Testarea bombei atomice la atolul Bikini” aplicată la 1 iulie 1946 de oficiul poștal al flotei (americane).
      Reamintim că bomba atomică a fost testată la 16 iulie la Alamagordo , în statul american New Mexico și apoi – testul final – pe atolul Bikini, la 25 iulie 1945 – după o prealabilă evacuare a întregii populații.
      Japonia, în august 1949, a emis două mărci, una dedicată orașului Hiroshima , alta pentru Nagasaki . Totodată, la Kyoto , la 6 respectiv 8 august, au fost utilizate ștampile care evocă cele două bombardamente. Ulterior în Japonia, au fost editate mărci și au fost aplicate ștampile cu caracter comemorativ – în multe cazuri elementul principal al machetelor este domul de la Hirodhima, lăsat ca atare, așa cum a arătat după bombardament.
      În Statele Unite, în august 1995, la 50 de ani de la bombardamente, pe corespondență au fost aplicate ștampile, cu texte adecvate și având, adesea, imaginea avionului Enola Gay (care a lansat bomba asupra Hiroshimei).
      După 1950 au apărut numeroase piese filatelice (mărci, în primul rând, dar și obliterări) având ca subiect bomba atomică și interzicerea acesteia. Multe machete redau imaginea ciupercii atomice; altele conțin texte și imagini diferite, adecvate. Ulterior, apra emisiuni cu diverse personalități (Panling, Schweitzer, Joliot-Curie …) care își exprimă protestul față de bombă. Apoi machetele fac apel la utilizarea pașnică a energiei nucleare și la elaborarea unui tratat de interzicere a experiențelor nucleare.
      Cu câțiva ani în urmă, numeroase administrații poștale au lansat serii având ca subiect “ secolul XX ”; în acest context unele mărci evocă, în diferite moduri, prima bombă atomică.