Banner Exchange
       
Palatul Postelor, o cladire centenara a capitalei Romaniei

Evolutia relatiilor interumane a dus, an de an, la o crestere accelerata in domeniul schimburilor de idei si informatii realizate prin intermediul corespondentei transmise de Posta. Aceasta importanta institutie a avut un rol fundamental in toate tarile, inclusiv in Romania. Prin activitatea sa, Posta Romana a contribuit decisiv la afirmarea si consolidarea statului modern. In anul 1858, cand au fost puse in circulatie celebrele marci postale romanesti Cap de bou, simbol al impunerii suveranitatii nationale, continuand cu decizia de a desfiinta in anul 1869 functionarea oficiilor postale straine de pe teritoriul Romaniei, aderarea la Uniunea Postala Universala din anul 1874, participarea corpului telegrafo-postal la toate razboaiele purtate de Romania, sunt marete contributii si sacrificii aduse de Posta Romana la faurirea istoriei moderne a acestei tari.
Dezvoltarea institutiei a facut necesara gasirea unei cladiri pentru sediul central din Bucuresti. Intr-o prima faza, Posta Centrala s-a instalat intr-o cladire din str. Posta Veche (in spatele Ateneului roman, azi str. N. Golescu), dupa care s-a mutat in Ulita Barcanescu (astazi str. Doamnei). Sediul Postei Centrale din Ulita Barcanescu a fost instalat in casa cea mare a boierului Barcanescu. Acest sediu avea o curte mare, care adapostea numeroase cladiri mici slujind drept magazii si remize pentru cariolele care aduceau corespondenta de la gara si de la cutiile raspandite in restul orasului. Interesant este faptul ca pe atunci distribuirea telegramelor si a scrisorilor se facea prin "factori-calari" si ca functionarii postali se trudeau, ca si astazi, sa dea acestui serviciu o organizare cat mai buna, care sa satisfaca cerintele publicului. De la cariola trasa de un singur calut si de la calaretul distribuitor de scrisori si telegrame, pana la utilajele pe care le foloseste posta de astazi este, desigur, un salt impunator. In jurul anului 1904, casa boierului Barcanescu a fost daramata, in locul ei cladindu-se impunatorul Palat al Camerei de Comert si Industrie, inaugurat in anul 1911 dupa planurile arhitectului St. Burcus, astazi sediul Bibliotecii Nationale. Pentru nevoile sale sporite, dar si pentru inaltul prestigiu de care se bucura Posta Romana, s-a luat decizia de a se construi un sediu pe masura.
Directorul general al postelor si telegrafului Mihail Sutu, cu adresa nr. 17.027 din 27/07.1880, supune ministrului de interne, generalul G. Manu (posta in acele vremuri apartinea de Ministerul de Interne), cererea de constituire a unui nou sediu.
Ministrul de Interne pune urmatoarea rezolutie:
-"Sa se faca un proiect de lege pentru construirea unui palat, care se va prezenta Corpurilor legiuitoare in sesiunea ce va urma.
-Locul pe care se va construi sa fie acelasi, cu exproprieri pana la bulevard si strada Academiei.
-Directia Postelor va intocmi un program cu incaperi necesare si se va tine un concurs pentru facerea planurilor."
Cum, insa, pentru exproprierea cladirilor din jurul vechiului local se cerea aproape un milion de lei s-a parasit aceasta idee, aprobandu-se in sedinta Consiliului de Ministri din 5 mai 1890 intocmirea unui proiect de lege pentru deschiderea unui credit de 3.000.000 lei aur, pentru construirea unui palat al postelor si telegrafelor pe un loc ce se va hotari ulterior. Acest loc a fost ales pe vechiul amplasament al Hanului Constantin-Voda, de pe Calea Victoriei.Acest han a fost construit de Constantin Brancoveanu-Voda intre anii 1692-1694. Dupa cutremurele si incendiile care au bantuit in Bucuresti in secolul al XIX-lea, acest han devenise o primejdie pentru viata cetatenilor.
La 7 iunie 1860, ministrul de Interne cere Primariei sa numeasca o comisie care sa examineze cladirea Hanului Constantin-Voda. Din acea comisie au facut parte arhitectii: Schlater, Tabai, Benes, Cusnovschi si Alex. Orascu, sub presedentia lui Petrache Poenaru, care a decis demolarea cladirii.
Asa se explica de ce in anul 1861 se anunta ca pe locul unde fusesera altadata frumoasele case ale Balacenilor, daramate din razbunarea lui Ctin. Brancoveanu, sa se faca han pe terenul lor, se va deschide o expozitie agricola nationala a Principatelor Unite.
Dupa numele hanului daramat, locul viran s-a numit Piata Constantin-Voda, iar prin 1870 s-au construit baraci de scanduri sau de panza si s-au instalat "comedii si distactii". Intr-una dintre aceste baraci s-a deschis un teatru popular botezat "Alcazar", teatru in care au jucat Grigore Manolescu, Aristita Romanescu, Mihail Mateescu, Hagiescu, I.L. Caragiale si altii. In anul 1873, se instaleaza pe acel loc circul Suhr. La 25 martie 1875, din initiativa lui beizadea Dimitrie (Mitica) Ghica, "Societatea ecvestra" a dat o serbare in scop de binefacere.
Legea pentru construirea Palatului Postelor s-a votat de Camera si Senat la 20 si 22 mai 1892 si s-a sanctionat la 29 mai cu urmatorul continut:
"Art. I - Se autorizeaza Ministerul de Interne a construi in Bucuresti un local pentru serviciul telegrafo-postal, pe un loc care se va hotari de Consiliul de ministri.
Art. II - Se deschide pe seama Ministerului de Interne un credit de 3.000.000 lei aur, care se va acoperi printr-o emisiune de renta sau prin orice alte mijloace ce va gasi guvernul mai nimerit.
Art. III - Acest credit va servi pentru plata terenurilor, pentru constructia localului, precum si pentru cheltuielile de supraveghere a constructiei."
In sedinta din 26 iulie 1892, Consiliul de Ministri a hotarat ca Palatul Postelor sa se Cladeasca pe locul numit Piata Constantin-Voda, situat intre strada Carol, Stavropoleos si Calea Victoriei, iar pentru intocmirea programului si a proiectului de constructie se insarcineaza un arhitect, care impreuna cu o persoana cunoscatoare a serviciului si telegrafic sa viziteze cladirile similare din strainatate si sa intocmeasca programul si proiectul necesare, dupa cerintele administratiei postale.In baza acestei decizii, ministrul de Interne hotaraste sa-l trimita in strainatate pe directorul postelor, Ernest Sturza, insotit de arhitectul Al. Savulescu, care viziteaza in acest scop cladirile de posta din Wiena, München, Zürich, Geneva, Paris, Bruxelles, Turin, Milano, Venetia si Budapesta, alegandu-se ca model cladirea Postei din Geneva.
Dupa Ernest Sturza, urmeaza la conducerea Postei, Dumitru Cezianu (17 oct.1892-16 cot. 1895). In timpul directoratului sau, Cezianu s-a ocupat foarte mult cu lucrarile cladirii Palatului Postei. Planurile intocmite de arh. Al. Savulescu au fost supuse aprobarii Consiliului tehnic superior din tara, dupa care s-a cerut avizul arhitectilor profesori din Paris GIANIN si GERADET.
Pe baza planurilor efectuate, s-a publicat o licitatie publica pentru darea in atrepriza a cladirii pentru ziua de 22.01.1893, insa, cum in cursul timpului survenisera modificari, licitatia s-a amanat pe 24.01.1894.
La aceasta din urma licitatie, constructia s-a adjudecat de "Societatea Romana de Constructii si Lucrari publice", reprezentata de directorul ei, Effingam Grant..
Constructia, gratie staruintelor directorului Cezianu, a inceput imediat, asa ca la 20 octombrie, la ora 11 dimineata, M.S. Regele Carol ,insotit de aghiotantul de serviciu, a sosit la locul constructiei, unde a fost intampinat de Lascar Catargi, prim-ministru si ministru de Interne, cu toti ministrii, presedintele D. Ghica, presedintele societatii de constructii, directorul Cezianu cu personalul superior al Administratiei Postelor si Telegrafelor, prefectul Politiei Capitalei. Un serviciu divin s-a inceput imediat, iar dupa sfarsirea lui directorul Cezianu rosteste urmatoarea cuvantare:
"Sire,
Sunt fericit ca mi se prezinta ocazia a Va putea aduce recunoscatoarele multumiri ale corpului telegrafo-postal ca ati binevoit a onora aceasta serbare cu prezenta Majestatii Voastre.
Cladirea acestui palat, la care Majestatea Voastra pune azi prima piatra, se impunea prin avantul luat de serviciul telegrafo-postal.
Acest edificiu va acoperi o suprafata de 8.000 mp si va costa peste 3.000.000 lei aur, impodobind Capitala cu un monument care se va putea numara intre cele dintai palate postale din Europa.
Sire,
Serviciul postal, precum il intelegem astazi, este de data inca recenta; intr-adevar, pana la 1846 el nu se facea decat pentru stat, iar de la aceasta data se organizeaza un serviciu si pentru corespondenta particulara, dar
indeplinit de catre antreprenori.
La 1873, cand s-a infiintat prima statistica de catre dl George Lahovari, fost director al postelor si telegrafelor, corespondenta postala numara 2.000.000 de scrisori, iar la 1893 ea se ridica la 25.000.000; aceasta ne da masura dezvoltarii culturale ce a luat Romania in acest interval; valorile ce s-au expediat prin serviciul de mesagerie al
postei au trecut de la 300 milioane ,cat era in 1873, la 1miliard in 1893.
Progresul ce am facut este mare, mai avem insa mult de lucrat pentru a ajunge la tinta ce ne-am propus.
Corpul nostru telegrafo-postal, care a dat atatea dovezi de harnicie, munca si rabdare, va fi, sunt convins, la inaltimea acestei misiuni.

Cu aceasta ocazie, Sire, permiteti-mi sa va ofer din partea directiei generale a telegrafelor si postelor un atlas continand harta telegrafelor si postelor pe fiecare judet.

                                     Sa traiti Sire!
                                     Sa traiasca M.S. REGINA!
                                     Sa traiasca Romania!"

La aceasta, M.S. Regele Carol a binevoit sa raspunda urmatoarele:
"Ridicarea acestui maret palat pentru posta si telegraf dovedeste din
nou cat de puternic este avantul pe care Romania l-a luat in toate ramurile publice.
Sunt abia 30 de ani de cand posta internationala, care este un drept exclusiv al statului, era inca in mainile puterilor vecine si organizarea
acestui insemnat serviciu, incredintat unei misiuni straine. Astazi posta si telegraful, conduse prin noi insine, au dovedit o administratie de frunte si au putut lua parte cu vrednicie la toate congresele internationale, care au regulat intr-un mod minunat relatiile cu lumea intreaga.
Pun dar, cu vie multumire, temelia acestui palat, dorind ca dansul sa fie curand ispravit, spre a asigura unei administratii care a luat o dezvoltare asa de mare un adapost demn de importanta sa".

Dupa aceasta, M.S. Regele si persoanele oficiale semneaza actul de fondatie, care impreuna cu o serie de monede romane in circulatie au fost zidite in coltul cladirii dinspre biserica Sf. Dumitru si strada Carol.
S-a servit sampanie, iar primul ministru Lascar Catargi a urat M.S. ani multi si fericiti, spre a putea asista si la alte multe solemnitati de aceeasi natura, pentru binele si prosperitatea tarii.
In urma retragerii lui Constantin Chiru din functia de director general al postelor si telegrafului, este numit in aceasta functie locotenent-colonel in rezerva Mihai Ghica (27 aprilie 1889-14 februarie 1901),Intre primele lucrari care l-au preocupat pe directorul Ghica, imediat dupa venirea sa in capul administratiei, au fost chestiunea terminarii constructiei Palatului Postelor si facerea instalatiilor necesare pentru ca Academia centrala si oficiul central postal, telegrafic si telefonic sa se mute cat mai curand in noua cladire.
In acest scop, directorul Ghica obtine, la 3 mai 1899, un credit extraordinar de 209.227 lei si 50 bani pentru instalarea luminii electrice si a ascensoarelor, iar prin legea de la 2 iulie, acelasi an, deschiderea unui alt credit de 1.191.227 lei, pentru efectuarea lucrarilor de amenajare, instalatii de lumina, pentru aparatele, instrumentele, masinile, materialele si lucrarile necesare instalatiilor speciale de telegraf, telefon si posta precum si pentru confectionarea mobilierului necesar.
Cu sumele obtinute si cu straduinta depusa directorul Ghica reuseste ca in octombrie 1899 sa mute noul palat, divizia tehnica si a contabilitatii, in aprilie 1900, celelalte divizii si servicii ale Administartiei centrale, iar in anul 1901, oficiul central telegrafic si telefonic.
Dupa moartea directorului Ghica, prin subscriptie publica printre functionarii superiori ai Administratiei centrale, se realizeaza cate un bust directorilor Cezianu si Ghica, care au fost lucrate de sculptorul Romanelii si s-au asezat in februarie 1906 in Palatul Postelor, in ambele parti ale scarii principale ce ducea la Administratia centrala.
Totodata, acest impunator edificiu a adapostit si Muzeul Postei, gazduit la etajul 2 al cladirii in aripa dinspre str. 13 Decembrie.
Acest muzeu continea colectii complete ale marcilor postale emise in Romania, documente vechi de istorie postala, sigilii si stampile utilizate de-a lungul timpului, tablouri si fotografii ale celor mai importante personalitati din istoria institutiei, machete reprezentand statiile de schimbare a cailor din cursele postale, vechi cutii de scrisori, precum si o imensa biblioteca de specialitate. Toate aceste comori, apartinand patrimoniului national cultural, au disparut o data cu decizia de a se desfiinta destinatia postala, in cladire luand fiinta, in anul 1972, Muzeul National de Istorie a Romaniei.
In anul 1958, Palatul Postelor a gazduit in impunatorul hol central Expozitia filatelica internationala dedicata sarbatoririi Centenarului Marcilor postale romanesti si a Postei de Stat.
Cu aceasta ocazie pe Calea Victoriei au alergat vechi olace de posta trase de atelaje de cai, in chiuitul surugiilor. Marele public a avut fericita ocazie sa admire in colectiile filatelice expuse numeroase marci postale si scrisori francate cu celebrele Cap de bou.
In anul 2001, din dispozitia expresa a domnului Gabriel Mateescu, directorul general al Postei Romane, a fost pusa in circulatie o emisiune de 2 marci postale dedicata aniversarii Centenarului Palatului Postelor din Bucuresti.
Aceasta recunoastere a contributiei inaintasilor in promovarea rolului si importantei Postei Romane obliga toti factorii de raspundere sa contribuie in anul 2008 la sarbatorirea a 150 de ani de la emiterea primelor marci postale romanesti, organizand in Romania prima expozitie mondiala de filatelie, tara noastra fiind, alaturi de Albania, singura tara din Europa care nu a organizat un astfel de eveniment.
Din pacate, HG nr. 31/1 februarie 2002, referitoare la ordonanta privind serviciile postale, aduce foarte multe ambiguitati la capitolul IX, art. 36, privind componenta si modul de administrare a Conservatorului de Timbre, dovedind ca autorii acestor reglementari nu au tinut cont si nu cunosc prevederile Legii nr. 182/27 oct. 2000 referitoare la protejarea patrimoniului national mobil.
Aniversarea Centenarului Palatului Postelor este un minunat prilej de a se recunoaste importantul rol avut de Posta Romana si personalul telegrafo-postal in dezvoltarea societatii romanesti de-a lungul timpurilor.
Autor Leonard Pascanu presedinte FFR
Articol publicat in "Romania Libera-nr.3632 din 2 martie 2002